Comentarii și recomandări privind integrarea sectorului cultural independent în Programul Național „Acces la cultură”

Argument general
În forma actuală, proiectul Programului Național „Acces la cultură” nu include nicio mențiune explicită a scenei culturale independente din Republica Moldova, ceea ce reprezintă un semnal clar al nerecunoașterii contribuției acesteia la democratizarea accesului la cultură, în special în zonele rurale și defavorizate. Lipsa acestei recunoașteri este cu atât mai problematică cu cât organizațiile culturale neguvernamentale, inițiativele autonome și artiștii independenți sunt cei care, în ultimele decenii, au organizat cele mai relevante activități participative, inovatoare și incluzive în teritoriu, deseori în absența sprijinului public.

Astfel, prin omisiune, Ministerul Culturii riscă să excludă un segment esențial al ecosistemului cultural și să perpetueze o viziune restrictivă asupra culturii publice, bazată exclusiv pe instituțiile finanțate de stat.

Pentru a corecta această carență sistemică, venim cu următoarele recomandări:

1. Problemă: Lipsa recunoașterii sectorului cultural independent în textul programului

Recomandare: Introducerea unui alineat distinct în Capitolul II – „Obiective specifice”, care să recunoască rolul artei contemporane și al inițiativelor culturale social angajate.

Formulare propusă:

6.8. Promovarea artei contemporane și a practicilor culturale social angajate, ca mijloace de reflecție critică, dialog civic și transformare socială în comunități.

Justificare: Arta contemporană și practicile culturale critice contribuie esențial la dezvoltarea unei culturi democratice și participative. Introducerea acestui obiectiv ar echilibra perspectivele programului, care altfel riscă să privilegieze exclusiv cultura tradițională sau instituțională, neglijând nevoia de inovare, de exprimare liberă și de angajament civic prin artă.

2. Problemă: Scena culturală independentă nu este menționată în niciun articol al programului

Recomandare: Includerea explicită a organizațiilor culturale independente și a operatorilor culturali autonomi în definiția subiecților eligibili pentru a propune activități în cadrul Calendarului activităților culturale în punctul 4.7.

Justificare: Organizațiile independente sunt actori cheie în promovarea accesului la cultură, mai ales în comunități slab deservite de instituții publice. Lipsa menționării acestora trimite un semnal de excludere și reduce capacitatea programului de a valorifica rețelele deja existente în teritoriu.

3. Problemă: Lipsa unui cadru încurajator pentru parteneriate între autoritățile publice și organizațiile culturale independente

Recomandare: Includerea în Program a unei prevederi explicite care să încurajeze parteneriatele public-civice între instituțiile publice de cultură (ex. case de cultură, biblioteci, muzee) și organizațiile culturale independente, în baza principiilor de complementaritate, autonomie și co-responsabilitate.

Justificare: Organizațiile culturale independente dispun de expertiză artistică, metodologii participative, cunoștințe în arta contemporană, educație non-formală și intervenții comunitare. De cealaltă parte, instituțiile publice dispun de infrastructură, personal plătit și o poziție consolidată în comunitate. Sprijinirea parteneriatelor între aceste două categorii de actori poate genera un impact sporit asupra accesului la cultură și poate revitaliza spațiile publice culturale, în special în localitățile mici sau medii.

Promovarea acestor forme de cooperare reflectă valorile europene ale democrației participative, subsidiarității și implicării comunitare, constituind o bună practică în domeniul guvernanței culturale. Parteneriatele public-civice contribuie astfel la sustenabilitatea intervențiilor culturale, la transparența utilizării resurselor publice și la integrarea europeană prin cultura dialogului și a colaborării locale.