Dacă statul poate asigura spații și subvenții pentru instituțiile publice, poate și trebuie să o facă și pentru sectorul cultural independent

Capitolul I. Așteptându-l pe Jardan… Să ne onoreze 

Solicitarea Scenei Culturale Independente pentru o întrevedere cu noul ministru al Culturii, Cristian Jardan, privind programul de acțiuni al ministerului, prioritățile și nevoile sectorului a fost transmisă la 29 octombrie. Înțelegem că agenda unui funcționar public poate fi încărcată, însă ne întrebăm ce se întâmplă când cineva preia o funcție publică atât de importantă, dar nu își face timp să cunoască direct starea de fapt din teren și actorii pe care urmează să-i reprezinte. 

Răspunsul oficial a venit abia recent, prin anunțarea disponibilității Marcela Nistor, Secretară de Stat responsabilă de domeniul artelor, industriilor creative și educației artistice. În acest context, a avut loc întâlnirea de setare a priorităților la Ministerul Culturii, cu participarea Secretarei de Stat  și a reprezentanților Scenei Culturale Independente.

În cadrul ședinței ni s-a comunicat că, în perioada următoare, Ministerul își va concentra activitatea pe operaționalizarea Oficiului Național de Dezvoltare a Culturii (ONDC), care a stat fără director de aproximativ un an și jumătate, în pofida a trei apeluri deschise, iar la ultimul a fost depus un singur dosar; pe continuarea programului „Acces la Cultură”, care rămâne opac în privința modului de funcționare; pe continuarea lucrului asupra Legii cu privire la statutul artistului, cu angajamentul de a organiza consultări publice; pe finalizarea regulamentului de finanțare a proiectelor culturale din Fondul Culturii; precum și pe majorarea finanțării pentru programele dedicate organizațiilor societății civile. 

Capitolul II. Cifrele nu țin pasul. Cultura revine la ~0,7% din cheltuielile bugetului de stat, exact ca în 2016.

Cifrele arată o creștere nominală, dar nu și o creștere proporțională a priorității culturii în buget. Conform datelor Ministerului Finanțelor, cheltuielile pentru servicii în domeniul culturii au crescut de la 202,6 mil. lei (2015) la 546,2 mil. lei (2024 – proiect), însă ponderea culturii în totalul cheltuielilor bugetului de stat a revenit în 2024 la nivelul din 2016: ~0,7%. Cu alte cuvinte, cultura primește mai mulți lei, dar rămâne în aceeași „zonă” ca importanță relativă în buget. În paralel, finanțarea programelor competitive pentru proiectele OSC a rămas, de trei ani, la 10 mil. lei. Raportată la bugetul total al culturii, această sumă reprezintă: ~1,83% din bugetul cultural pe 2024 (10 mil. din 546,2 mil.); ~1,35% din bugetul cultural pe 2025 (10 mil. din 743 mil.). În contextul în care nivelul de trai a crescut cu peste 35%, menținerea plafonului nominal de 10 mil. lei este o reducere a capacității reale de finanțare: aceeași sumă acoperă mai puține activități, mai puține costuri de producție și remunerații mai mici raportat la realitate. De aici necesitatea unei discuții publice despre ținte bugetare și mecanisme de creștere predictibilă – inclusiv propunerea „1% pentru cultură” – care să vizeze nu doar creșterea nominală a bugetului, dar și creșterea ponderii și a instrumentelor competitive accesibile sectorului independent.

Capitolul III.Tratament instituțional echitabil

Constatăm că în lista prezentată nu a fost inclusă nicio prioritate privind accesul la infrastructură, deși această problemă a fost comunicată constant, inclusiv în contextul restaurării Casei Zemstvei. Din acest motiv, în cadrul ședinței am reușit să discutăm în principal acest subiect: necesitatea ca statul să-și asume responsabilități comparabile și pentru scena independentă, așa cum își asumă pentru instituțiile publice, cărora le asigură spații și subvenționare. O asemenea abordare ar recunoaște SCI ca parte a sectorului cultural public și ar susține rolul infrastructurilor independente de a dezvolta platforme de gândire și discurs critic, de a oferi spații de producție și expunere pentru artiști emergenți și colective autoorganizate într-o logică necomercială, de a crea platforme pentru comunități marginalizate și de a pilota modele de economie socială și solidară, ca alternativă la logica „culturii-marfă”.

Așa cum s-a identificat spațiu pentru Muzeul Literaturii Române, tot așa trebuie identificate spații pentru organizațiile și inițiativele independente. Există spații aflate în gestiunea Ministerului sau a altor instituții publice care ar putea funcționa în logica unui parteneriat public-civic și ar putea găzdui mai multe organizații în baza unui proces decizional colectiv și a unui calendar comun (precum în cazul spațiilor Centrului Național de Educație prin Artă). Instituțiile din subordinea Ministerului au anexe și spații pe care nu le utilizează, dar pe care nici nu le dau în chirie, iar activarea lor ar putea fi o oportunitate pentru organizații și inițiative; ni s-a comunicat că se lucrează în prezent la un regulament pe acest subiect. De asemenea, s-a discutat că se lucrează pe marginea „Universului”, însă procesele vor dura din cauza amplorii proiectului.

Un alt punct a vizat Legea cu privire la Parteneriatul Public-Civic: s-a exprimat interesul pentru acest instrument ca posibilitate de accesare a infrastructurii municipale, inclusiv în contextul în care Primăria invocă faptul că actualul cadru legal nu ar permite transmiterea în chirie a spațiilor către organizații culturale fără licitație. Am menționat că propunerile de modificări și regulamentele-cadru au fost finalizate și urmează să fie transmise spre consultare decidenților.

În urma discuției, s-a decis că Ministerul Culturii va solicita o listă de spații potențiale unde SCI să-și poată desfășura activitatea; în paralel, ne-am angajat să venim cu o listă de spații cartografiate, pentru a discuta concret opțiunile și nivelul de implicare posibil din partea Ministerului. S-a decis și că va urma o nouă ședință de consultare, în care să fie abordate celelalte aspecte – finanțarea SCI, programele deja create care necesită operaționalizare și regulamentele care trebuie revizuite. 

Considerăm că ar fi necesară crearea unei platforme de comunicare între Ministerul Culturii și Scena Culturală Independentă, astfel încât dialogul să fie mai bine instituționalizat, iar deliberările să poată fundamenta coerent prioritățile Ministerului privind îmbunătățirea condițiilor de muncă în sectorul cultural independent.