Primul studiu care dezvăluie precaritatea lucrătorilor culturali independenți din Republica Moldova

 „Cea mai mare provocare în legătură cu munca este că te simți ca stropul de apă în ocean. În primul rând pentru că munca pe care o facem nu este recunoscută ca și muncă. Fără această recunoaștere este evident că nu se respectă drepturile muncii. Nici nu poți să zici că aceste drepturi se încalcă, ele pur și simplu nu există.” (Interviu 5) 

Sectorul cultural independent din Republica Moldova funcționează într-un cadru fragil: instabilitate financiară, muncă atipică și acces limitat la protecție socială. Aceste realități sunt analizate în studiul „Condițiile de muncă și accesul la protecție socială în sectorul cultural independent din Moldova (SCI)”, realizat de către Lilia Nenescu – antropologă, activistă și coordonatoare de proiecte dedicate drepturilor omului, participării civice și sustenabilității urbane.

Rezultatele cercetării vor fi prezentate publicului în premieră pe 26 octombrie 2025, la ora 13:00, la Zpațiu, Casa Zemstvei (str. Șciusev 103), în cadrul unei discuții deschise cu autoarea.

 Evenimentul are loc în cadrul ediției a 4-a SCA / Spații Culturale Alternative (21–26 octombrie 2025),  care se desfășoară în mai multe spații din Chișinău: Casa Zemstvei, Apartamentul Deschis, Bunker, Șciusev 60, Țol și Muzeul de Istorie a Orașului Chișinău. 

Cercetarea a fost realizată pe baza unui chestionar completat de 50 de artiști și lucrători culturali, dintre care 72% se identifică ca făcând parte din sectorul cultural independent. Aceasta a fost completată de 28 de interviuri cu artiști vizuali, muzicieni, scriitori, regizori, curatori, manageri culturali și alte persoane implicate activ în sector. Mărturiile directe denotă felul în care lucrătorii culturali își organizează munca, strategiile de supraviețuire economică pe care le adoptă și impactul pe care incertitudinea financiară îl are asupra practicii lor artistice. Așa, obținem o imagine detaliată asupra formelor de muncă, surselor de venit și vulnerabilităților sociale cu care se confruntă artiștii și lucrătorii culturali independenți. Totodată, identificăm lacunele legislative și bariere care limitează accesul acestora la drepturile fundamentale.

Majoritatea respondenților declară că veniturile lor sunt neregulate și insuficiente. Doar 15% lucrează cu un contract individual de muncă, în timp ce 35% activează exclusiv pe bază de contracte atipice – de autor sau de prestări servicii – care nu oferă siguranță juridică sau acces la protecție socială. Restul combină forme hibride de angajare, de la freelance la vânzarea produselor culturale. „Activitatea artistică acoperă 10-20% din cheltuieli. Restul e improvizație.” (Interviu 22). Lipsa de predictibilitate transformă munca artistică într-un act de rezistență. Mulți artiști lucrează voluntar, finanțându-și propriile proiecte din resurse personale, fără garanția unei recompense materiale.

95% dintre participanți consideră protecția socială insuficientă, iar o treime nu sunt asigurați medical. „Cea mai mare luptă pentru lucrătorii culturali este lupta cu sărăcia.” (Interviu 6). În absența contractelor și a contribuțiilor constante, mulți nu au acces la pensie, concediu medical sau alte forme de sprijin. „Gândurile la pensie mă sperie. Din munca în cultura independentă nu ești asigurat social. Trebuie să ai un alt loc de muncă pentru cotizație.” (Interviu 5).

Precaritatea de față are consecințe directe asupra sănătății mentale și fizice. Jumătate dintre respondenți lucrează peste program, iar 83% nu sunt remunerați pentru orele suplimentare. „Odihna nu prea există. Muncesc până după miezul nopții. O muncă se schimbă pe alta.” (Interviu 9). Pe lângă orele efective de lucru, există și un „timp de muncă ascuns” – perioadele de cercetare, repetiții, scriere sau promovare – care nu sunt recunoscute contractual. „Munca de luni de zile de cercetare, de scris, de repetiții nu este achitată. Dacă am raporta toată perioada de muncă, finanțatorul nici nu și-ar permite să plătească.” (Interviu 18). 

(Munca culturală în afara orelor de muncă – Întâlnirea Forumului Consultativ al Scenei Independente – platformă deschisă de dialog și colaborare în cadrul scenei independente, creată pentru a facilita schimbul de informații și reflecții între actorii culturali prin discuții lunare, informale și adaptate contextului actual, Club (Casa Zemstvei), februarie 2025)

Multe organizații independente funcționează pe baza voluntariatului fondatorilor. „Trebuie să fiu om-orchestră, să scriu singură despre expozițiile pe care le organizez. Aproape zece ani am lucrat voluntar, fără contabil, fără resurse, doar ca să ieșim din invizibilitate.” (Interviu 2). Munca în regim continuu și suprapunerea mai multor roluri conduc la epuizare și pierderea echilibrului personal. „Am avut momente de burnout, măcar o dată pe an după Bookfest.” (Interviu 13).

(Muncă Voluntariat – Victor Zucker și Artiom pregătind cină pentru Klub Bioskop – club de film de la Casa Zemstvei, foto de Kristina Jacot)

Pentru mulți lucrători culturali din Moldova, activitatea internațională o cale de supraviețuire profesională. 50% dintre respondenți activează parțial sau exclusiv peste hotare. „Privilegiul meu constă în faptul că am de muncă peste hotare și n-am deloc de muncă în Moldova. Dar dacă nu ai de lucru, nu-ți permiți să negociezi.” (Interviu 6). Exodul simbolic de față al competențelor culturale este o pierdere pentru societatea locală și o dovadă a neputinței statului de a proteja propriul capital cultural.

În textul studiului sunt descrise exemple de modele din Franța și Germania, unde artiștii beneficiază de mecanisme specifice: un fond special de asigurări (KSK) sau un sistem de șomaj adaptat ritmului intermitent al muncii artistice. Soluțiile există, dar necesită voință politică și o reformă profundă a cadrului legal.

Studiul oferă, pentru prima dată, un fundament empiric solid pentru o reformă care să lege demnitatea muncii culturale de drepturile omului. În ultimele luni, lucrurile au început,  la nivel de concept, să se miște într-o direcție favorabilă și necesară. 

În iulie 2025, Guvernul a aprobat Legea freelancerilor, un pas posibil spre soluționarea parțială a problemelor legate de asigurarea medicală și socială a profesioniștilor independenți. Legea urmează să între în vigoare în ianuarie 2026.

 În același timp, Strategia Națională pentru Cultură și Patrimoniu 2025–2035 propune o îmbunătățire a condițiilor de muncă prin sprijinirea artiștilor și a inițiativelor independente, facilitând accesul la spații publice, dezvoltând unele mecanisme instituționale de cooperare și introducând scheme de finanțare multianuală și predictibilă. 

Dar și în contextul acestor progrese aceste măsuri rămân insuficiente. În continuare, particularitățile muncii artistice și culturale independente nu sunt recunoscute ca atare, iar lucrătorii culturali nu beneficiază de dreptul la o protecție socială adaptată muncii intermitente, care să le permită să activeze legal și demn fără a fi obligați să se înregistreze ca antreprenori.

Ne bucurăm că cei care și-au asumat angajamentele de îmbunătățire a condițiilor de muncă a lucrătorilor culturali independenți,  vor avea ocazia să le și implementeze.

Evenimentul este organizat de Coaliția Sectorului Cultural Independent din RM în cadrul Blogului Cultural – blog dedicat Scenei Culturale Independente din Republica Moldova, cu suportul Guvernului Elveției.

*

Imagine de fundal: Coridorul de la Casa Zemstvei – un spațiu de tranziție, care conectează toate spațiile din Casa Zemstvei, creând legături între inițiative, artiști, lucrări, idei și public.