KLUB BIOSKOP. Exercițiu de autoevaluare.

Proiecțiile de film au loc în fiecare joi, ora 19:00 și sunt introduse de curatorii serii, care aleg filmele printr-o procedură complexă de roata destinului, cercetare cinematografică și vot democratic. De asemenea, se organizează lunar evenimente speciale, cum ar fi film+food, film+karaoke sau evenimente conceptuale care extind experiența cinematografică prin alte medii artistice.

Proiecțiile de film sunt destinate publicului larg, iubitor de filme. Intrarea este în baza donațiilor voluntare, care asigură continuitatea proiecțiilor și evenimentelor speciale.

Cum am început?

Sasha: Zivan makes a punk festival a fost prima proiecție Bioskop, în sensul de esență care a devenit pe urmă… chiar dacă a fost la Stalker Garden și nu la Queer Cafe. Atunci însă a fost recrutată o bună parte din cei care au devenit Bioskop mai târziu.

Kristina: Da, era o proiecție destul de internă. Noi n-am anunțat-o public, cred că doar pe canalul de IG al Zemstvei. Am văzut că este interes și e destul de nice să vezi filme în grădină. Prima proiecție Bioskop, cu invitația publicului din afară, era Everything is Terrible. Au venit foarte mulți oameni! Era destul de impresionant. Era plin. 

Cristi: Apoi țin minte că au început ploile și trebuia să ne apărăm de ele, aveam ceva pături, pelicule și umbrele. După aia au început ploile și mai mari și ne-am mutat în Atelier, iar mai apoi la Queer Cafe.

Kristina: Da, la primele proiecții trebuia de fiecare dată să setăm tot echipamentul și inclusiv ecranul, să cărăm mese și scaune. Deja când ne-am mutat la Queer Cafe, era super ușor. Trebuie numai să punem scaunele, să le strângem, să pregătim boxele și proiectorul, iar ecranul se instalează automatizat. Cred că a fost motivul pentru care Bioskopul a avut continuitate. Dacă era la fel de complicat ca la primele proiecții, nu știu dacă am fi putut să facem atâtea și dacă ne-am fi ținut atât de mult timp. 

Clara: Care au fost valurile de creștere la Bioskop? Cum a început să adune lumea? 

Cristi: Inițial, erau mai mulți oameni din Zemstvei, în special cei care petrec timpul mai mult  pe la 3rd Space Studio, sau cei din diasporă, pentru că era vara. Mulți erau cunoscuți de-ai noștri. De exemplu, eu l-am chemat pe fratele meu și lui i s-au alăturat și prietenii lui. Printre primele evenimente a fost și ziua mea și atunci am chemat multă lume.

Filosofia și principiile clubului. Bioskop ca parte a Zemstvei

Cristi: Kristina insista la început să arătăm filme care au ceva tangențe cu Zemstvei.

Kristina: Da, era ideea asta.

Sasha: Nu era strict. La o oarecare ediție am încetat să o mai facem. Devenea din ce în ce mai greu să alegi o categorie. Și am început să abstractizăm tot mai mult, până am ajuns într-un moment când ne-am distanțat complet de această regulă.

Kristina: „Filosofia” era să avem un set de restricții ca să știm în ce direcție să mergem, ca să fie și relevant, dar să fie și oportunități de a face evenimente speciale, cum erau food specials. După film, aveam mâncare. După aia, ne-am dat seama că putem să mai combinăm cu alte hobby-uri, interese, asociații cu spațiul de la Zemstvei.

Sasha: Noi, având limitele acelea inițiale, am avut un fel de playground ca să înțelegem ce îi place audienței și ce nu și în același timp să strângem oameni cu care noi știm că rezonăm. So, yeah, a fost o decizie mult mai importantă decât credeam inițial.

Cristi: Per general da, era și faptul că noi suntem destul de progresivi, incluzivi și community-based. Deci, cumva, vrem să vorbim din această perspectivă. Pentru oamenii care se confruntă cu aceleași probleme ca noi, luptă pentru aceleași cauze. Evenimentele noastre au o paletă diversă de roluri; unul dintre ele ar fi community gathering, în care noi adunăm oamenii care gândesc la fel. Ceea ce pînă la urmă a funcționat, pentru că au urmat și multiple colaborări. 

Kristina: Cred că unul dintre principiile clubului, care n-a fost neapărat discutat și stabilit, era ca filmele să fie mai artsy. Adică să aducem niște filme pe care de obicei nu le vezi în Chișinău sau în Moldova. Și să fie relevante, noi am făcut multe evenimente care erau concomitent cu alte inițiative — de exemplu, A Girl Walks Home Alone At Night, când era Marșul pentru Siguranța Femeilor.

Octa: Pe parcurs am inventat și diferite tipuri de Specials, cum ar fi People’s Choice. O chestie pe care noi destul de mult am discutat-o. Noi am oferit putere de decizie oamenilor care vin la filmele noastre. La început era despre Zemstvei, însă erau doar deciziile noastre. Acum, e mai aleatoriu, dar o bună parte din propuneri vin de la publicul nostru. Încercăm să-l implicăm cît mai mult.

Clara: Poate ar avea sens să se facă referire și la Bioskopul din Belgrad, care a fost inspirația? E la nivel de filozofie sau doar numele?

Kristina: Cred că Viktor Vejvoda a venit cu numele. Era primul nume pe care ei (Viktor și Maxim Polyakov) l-au folosit pentru primul Bioskop, care a durat două proiecții. Și apoi, când am restabilit proiecțiile inițial înăuntru, i-am păstrat numele, că toată lumea de la Zemstvei știa la ce se referă. Și l-am păstrat și când ne-am deschis publicului larg. Pentru că e un nume destul de bun. Suntem o inițiativă care o oglindește pe cealaltă (din Belgrad), dar deja cu o filozofie/abordare locală.

Clara: But I will say că Bioskop este o binecuvântare pentru Zemstvei. Literally, singura activitate regulată dacă vrei să chemi pe cineva să vadă clădirea și locul, fără doar să se plimbe pe un coridor gol. Doar joi seara poți să-i inviți, să știi sigur că ușa o să fie deschisă și ceva se întâmplă. În rest, e o nebuloasă: vine lumea, are impresia că au dat de o clădire abandonată.
Fie ploaie, fie vânt, Bioskopul ține clubul activ și merg proiecțiile. Ăsta e un merit mare al Bioskop-ului și al cinemaului, în general. Pe de altă parte, cred că și Zemstvei a ajutat Bioskop-ul la nivel de aură, mixul ăsta dintre spiritul locului și vibe-ul clandestin al proiecțiilor noastre. Lumea deja știe că o să fie frig în sală și, ca să te piși, trebuie să faci niște manevre ca să tragi apă. 

Publicul nostru 

Kristina: Apropo, despre anti-audiențe sau mai bine zis, audiențe care nu există. S-au schimbat oare de cînd am plecat? Un timp îmi era interesant de ce nu prea vin cineaștii. 

Cristi: Cu mici excepții.

Sasha: Este și un motiv clar pentru care alte proiecții, de tipul celor pe care le facem noi, nu prea au loc în Chișinău. E pentru că, pur și simplu, nu prea există interes pentru asta.

Clara: Dar noi am vrea să avem mai mulți cinema people în public?

Kristina: Eu nu cred că noi neapărat ne punem asta ca scop. Bioskop e deschis pentru oricine. Dar cred că eu ca cineastă, dacă nu eram parte din echipă, aș fi fost foarte bucuroasă că ceva de genul ăsta există, și sigur aș fi venit. Și aș fi vrut probabil să mă implic, pentru că altundeva în Chișinău nu ai unde să te duci la proiecții, doar de la festivaluri. Și mă refer și la discuțiile cu oamenii, chestia asta vie… Nu există interes și nu cred că e doar despre noi, pentru că am avut filme pe toate gusturile și evenimente de tot felul. 

Sasha: Sunt și persoane care marginalizează pe cei care stau prin Zemstvei și-i numesc „hipari”, „narcomani”, „nespălați” și așa mai departe. Faptul că vin oamenii care ar fi venit la Zemstvei pentru alte evenimente deja bucură. 

Cristi: La noi și filmele sunt destul de specifice. La un special pro-Palestina, n-ar veni cineva care nu e de acord cu cauza. Inclusiv filmele pe care noi le alegem uneori îs mai weird, mai transgressive, alde Pixote, Pink Flamingos, Coffee Table sau Bad Boy Bubby…

Clara: Da’ apropo, am I delulu să cred că Bioskop scoate cineaștii din oameni care nu neapărat s-ar considera așa? Gen n-au avut ocazia să privească filme cum dăm noi, dar odată ce sunt expuși la ele parcă sunt „mm, okaaay!”. Eu am simțit asta, dar nu vreau să fim prea grandomani.

Octa: Noi avem un mic public pe care am putea să-l numim „regulars” care deja s-au deprins cu vibe-ul și filmele de la Bioskop.

Cristi: Uneori se întâmplă să punem un film pe care îl considerăm bun, dar acolo este o secvență problematică de care am uitat. De exemplu, o bună parte din publicul nostru este queer, care se bucură de moment cu noi și huiak! o glumă misogină sau homfobă care alterează experiența generală.

Clara: Eu aș pune accent și pe chestia asta, că trebuie din ce în ce mai multă grijă ori pe partea de curatoriat, ori trigger warnings, ori pur și simplu de avut conștientizarea asta că lumea e mult mai reactivă la ce vede și aude pe ecran.

Cristi: De asta eu eram adeptul unei măsuri de damage control, ca noi mai întîi să ne uităm la filmele pe care le propunem, în ideea că noi să avem încredere în persoana care propune și să putem evita momente de genul ăsta. Sau cel puțin să le putem contextualiza în cadrul introducerilor noastre înainte de film. Uneori îți scapă.

Bioskop Highlights: Food Specials

Sasha: Eu foarte mult apreciez edițiile noastre speciale. Mai ales cele bine gândite, care îți oferă o experiență imersivă. De exemplu, Iranian Cookbook, un documentar de o oră, după care tu literally mănânci practic ceea ce ai văzut gătit pe ecran. This is very, very immersive. Sau Coffee and Cigarettes pe care l-am făcut înainte ca tu să pleci, Kristina: era afară, am pregătit cafea, oamenii aveau țigări. Tu literally bei cafea și fumezi odată cu personajele, this is so amazing. Tu nu ai absolut niciun spațiu în Chișinău unde ai putea să faci asta.

Kristina: Eu cred că aș continua ideea lui Sasha despre specials — astea erau highlight-urile și pentru mine. Mai ales cele cu mâncare. Tampopo, Iranian Cookbook și C&C au fost într-adevăr printre cele mai bune. M-am simțit foarte fericită, the happiest I was in my life, pentru că ele combinau toate cele mai bune lucruri în lume: cafea, mâncare, oameni, filme, natură (când era afară). Erau super vibes. Mi-a plăcut că am putut lucra cu concepte care îmi par interesante. Am avut oamenii de la care am simțit deschidere pentru ca eu să vin și să propun crazy stupid whatever idei pe care să le realizăm în echipă, cu entuziasm și suport și să ne simțim bine în proces.
Cred că e un lucru destul de rar și a fost destul de refreshing să-l găsesc. Cred că o să-mi lipsească în următoarele inițiative în care o să mă implic. Cred că e vorba și de o sincronizare între oamenii care au format echipa, de vibe-uri, interese…era ceva destul de magic acolo.

Clara: Dar totuși, ce presupune un „food special”?

Kristina: Aveau tematici și aveau o evoluție. Ediția Tampopo era despre cum produci, cum eficientizezi și cum mănânci, cum pui suflet în mănâncare. Noi găteam ramen în timpul filmului, ceea ce făcea experiența și mai senzorială, pe de-o parte ai imagine, sunet, pe dea alta ai și mirosul.

La Iranian Cookbook, noi am gătit cu Rayeheh (o prietenă iraniană a clubului), am cronometrat cât timp asta ocupă și am încurajat oamenii să aducă mâncare. Un fel de potluck, unde lumea prezenta mâncarea adusă de ei: a fost sau nu gătită de ei? în cît timp? a fost cumpărată? dar știe de la cine a cumpărat? cu ce se ocupă acea persoană? Era o reflecție asupra a cum și pentru cine gătim.

Iar la Problematic Food, era conceptul de „spring rolls”. Am pregătit multe ingrediente și am vorbit despre fiecare în parte. Practic, ceea ce mi-am propus a fost să discut aspectele problematice ale mâncării. Gen pentru un avocado, oameni mor; pentru nucile caju – femei exploatate rămân cu arsuri pe mâini. Orice ingredient creează pagube. Apoi, ideea era că oamenii, când vin să-și asambleze spring roll-ul, fac o decizie conștientă și informată. You know, you have to feel a bit uncomfortable putting stuff into your spring roll, because now you know it’s problematic.

Octa: Era tare gustos though…

Kristina: Ceea ce o face și mai problematică. You wanna eat and you wanna eat well. 

Octa: Asta-i despre Bioskop: să știi că it’s wrong and still do it.

Discuții după film

Clara: Apropo, a fost vreodată la Bioskop conceptul de discuții, gen chiar de rămas în sală și discutat?

Kristina: Da, a fost. And it crashed.

Octa: Da, la Crash a fost crazy.

Cristi: Apoi am trecut pur și simplu la discuții în grădină la o țigară.

Octa: La Crash s-a terminat o prietenie, îmi pare că. Noi vorbeam ca de obicei despre film, like we know it’s bad, but we talk about why we like it. Noi nu încercăm să justificăm acțiunile personajelor; noi vorbeam despre decizii regizorale, plot etc. E greu de anticipat că oamenii n-au să înțeleagă că we don’t endorse everything the characters do.

Sasha: Să vii by default cu conexiunea asta logică, că tu vezi ceva pe ecran, asta ție cineva ți-o arătat, înseamnă că they endorse it — asta-i bullshit. Ecranul mai rar îți arată ceva ce trebuie să faci decât viceversa.  

Kristina: Cred că asta tot arată practic că noi, ca societate, nu avem capacitatea asta de a discuta arta și oamenii nu-și dau seama cum să discute la următorul nivel. Majoritatea discută lucruri care sunt probabil mult mai evidente. Eu cred că mult din ceea ce era acolo ca trigger venea din frica de a pune în discuție așa chestii și de a fi perceput drept politically incorrect. Mie mi se părea așa de interesant că una dintre persoanele cele mai triggered, care spuneau „this is so horrible and anti-feminist”, era un ciuvak, pe când I was horny the entire movie. I wasn’t triggered, although I also had some shitty experiences with consent as a woman. Sau mai era ideea că filmul disrespectă persoanele care au trecut prin experiențe similare. Ceea ce eu înțeleg, probabil el vrea să fie on the right side of history, dar cred că de dorit ar fi să ne mișcăm mai departe în discuții. 

Am mai simțit niște frustrări când am avut proiecția de veganism sau de post-humanism, care era cu poezii. În primul rând, filmul nu era selectat de noi, dar de echipa cu care am colaborat. Mi s-a părut cam superficial și nu lucra în favoarea ideii. Și apoi a fost discuția, de la care am plecat super-frustrată, după ce am auzit pe cineva spunând  „dA’ dE ce nOi tRebUie sĂ ne gÂndim la aSta, dacă eXistă lei și leii mĂnâNcă oi?”. Yeah, I don’t wanna be here to explain this. Dacă avem o discuție despre asta, să avem o discuție despre ceva interesant, dar nu despre basic stuff which you can research, address and think about yourself. Dar nu știu, poate eu sunt prea radicală.

Despre viitor, alternative și Geoskop

Clara: A venit momentul să vorbim despre viitor.

Sasha și Octa: Viitorul e strașnic. 

Octa: Hai să ne mutăm cu toții la Kristina în Danemarca.

Clara: Stați așa, noi în primul rând vedem viitorul, așa-i? În sensul că Bioskop îl ținem viu no matter what. Asta-i poziția noastră, nu? 

Cristi: Eu nu cred că noi renunțăm la Bioskop dacă suntem alungați din Zemstvei. Și o mică perioadă, ar fi un fel de trial mode să vedem dacă noi avem resursele necesare să continuăm. Dar da, ideea e să nu ne dăm bătuți deodată. Practic, noi trebuie să aflăm răspunsul la întrebarea dacă putem continua în afara Zemstvei. Deocamdată, noi depindem destul de mult de ea. 

Clara: Și depindem de Zemstvei și în măsura în care noi chiar nu plătim nimic, nici pentru spațiu, nici pentru echipament. Ceea ce n-o să mai fie cazul oriunde ne mutăm.

Kristina: Putem găsi soluții, dar nu alternative. Și cred că acuma trebuie de mișcat mai departe, nu putem să căutăm constant pe cineva de care să depindem. Toate aceste aspecte logistice acoperite de CSCI și Queer Cafe au scos multă presiune de pe noi și au contribuit la dorința de a continua. 

Clara: Tot din seria „despre ceea ce ar putea fi”, poate ne luăm furgon și facem un Bioskop mergător?

Sasha: E super scump. Noi pentru un proiector, de un an jumate, nu putem strânge normal bani. 

Clara: Ok bine, hai întrebare mai generală: noi am vrea să facem strângere de fonduri mai serioasă at some point?

Sasha: Depinde pentru ce scop.

Clara și Octa: Pentru bioSCOP!

Sasha: Băi, the future doesn’t look great. Cam depresivă toată discuția asta despre viitor.

Octa: Da, viitoru-i fucked up.

Kristina: Eu aș spune că the future is pink. Ca flamingos.

Cristi: Noi suntem pink sau magenta?

Kristina: Poate să menționăm și harta lui Cristi? Asta tot e o chestie de viitor nice, nu? Și încă nu-i publicată nicăieri, îmi pare că.

Cristi: Aaa, Geoskop-ul!

Kristina: Oamenii nu știu că noi ținem cont de țara de origine a filmelor, but it’s actually super nice și poate, de fapt, ar arăta interes.

Cristi: Noi Sudul Global deloc nu l-am acoperit, basically. Noi avem Zambia, Australia, Noua Zeelandă și Brazilia. That’s it. 

Clara: Nu-mi vine să cred că n-avem Mexicul pe hartă, cât film bun este acolo!

Sasha: Ei, și noi iaca ne uităm la The Big Lebowski. Toate întrebările la Octa.

Cristi: N-ai putut să alegi și tu Y tu mama también sau ceva?

Despre democrație și orizontalitate

Clara: Apropo, cam mult vorbim despre democrație în materialul ăsta despre Bioskop. No shame față de democrație, doar nu știam că suntem așa înrădăcinați anume în asta.

Cristi: Bioskop mereu a fost despre democrație. Iaca People’s Choice, ce-i? Noi pur și simplu vrem oamenii să propună filme? Nu, e un exercițiu democratic.

Sasha: Noi practic instigăm la democrație.

Octa: Noi prin asta învățăm oamenii să aleagă atent ce vor privi.

Sasha: Nu întotdeauna persoanele care votează sunt aceleași care vin săptămâna următoare să vadă filmul.

Clara: Right?! Și aici se văd faliile democrației moderne.

Sasha: Dar hai să nu vorbim totuși despre politică.

Cristi: Da, Bioskop este apolitic…

Kristina: Iaca pasiunea de care mi-a fost dor la Bioskop!

Cristi: La noi a fost o discuție despre consens vs votul majoritar. Nu poți fi mereu cu toți pe aceeași lungime de undă. Uneori, chiar dacă ești împotriva curentului, mergi împreună cu el. Greșim împreună și tragem concluzii, revenim la punctele disputate. Mergem înainte, dar cu încredere în camarazii noștri. De asta votul majoritar e mai bun decît consensul. E mai practic, nu bagi toată inițiativa în impas din cauza incapacității tale de a înțelege vocea majoritară. Înveți din mers, te adaptezi. Cunoști mai bine colectivul și îl lași și pe el să te înțeleagă. 

Octa: The real Bioskop was the friends we made along the way? I made some friends la Bioskop precis, pe care nu știu dacă aș fi avut altfel șansa de a-i cunoaște. 

Clara: Știți ce, având în vedere că tema ediției actuale la Blogul Cultural este „Incertitudine”, eu zic că materialul ăsta hits home. We are uncertain about lots of things, but we are here dammit.

---

Material realizat în cadrul Blogului Cultural al Coaliției Sectorului Cultural Independent din Republica Moldova, cu suportul Biroului de cooperare al Elveției/ Reprezentanța Ambasadei Confederației Elvețiene în Republica Moldova și a Institutului Cultural Danez.