Concluziile de la Prezentarea Publică a Conceptului PCP

Pe 13 septembrie 2024, Coaliția Sectorului Cultural Independent (CSCI) împreună cu organizațiile partenere din societatea civilă –  Consiliul Național al Tineretului (CNTM), Centrul de Politici și Reforme (CPR), Centrul de Instruire și Consultanță Organizațională (CICO) și Platzforma – au organizat un eveniment de prezentare a conceptului Parteneriatului Public Civic (PPC) la Queer Cafe, Casa Zemstvei, în Chișinău. 

Prezentarea publică a avut rolul dublu (1) de a introduce noțiunea de parteneriat public civic, contextul și necesitatea lui pentru sectorul cultural independent, dar și pentru societatea civilă  și (2) de a prezenta cartografierea cadrului legal cu privire la accesul organizațiilor societății civile la infrastructura publică și recomandările pentru a putea implementa acest parteneriat.

Contextul și necesitatea PPC pentru scena independentă și societatea civilă

Rusanda Curcă, directoarea CSCI și una din inițiatoarele campaniei Parteneriatului Public Civic, a prezentat contextul local al sectorul cultural independent din Republica Moldova, de unde provine necesitatea și inițiativa creării acestui cadru legal. Scena independentă, explică ea, s-a confruntat cu o lipsă cronică de finanțare și infrastructură adecvată, care la rândul său i-a limitat capacitatea de a susține și dezvolta inițiative culturale sustenabile. Ea a dat exemplu spațiului Casa Zemstvei – în care s-a și desfășurat prezentarea –  un centru cultural al scenei independente, finanțat din banii de proiecte a organizațiilor culturale necomerciale, închiriat în baza unor contractelor anuale. Dar ceea ce condiționează cel mai mult această deficiență, continuă Rusanda, este lipsa unor mecanisme din partea statului care să asigure un suport structural organizațiilor la infrastructură. 

Amalgamarea teritorial-administrativă recentă în Republica Moldova v-a accentua această problemă, lăsând multe localități mici fără resurse suficiente pentru a întreține infrastructura socio-culturală existentă precum case de cultură, biblioteci, școli. Societatea civilă, prin intermediul organizațiilor neguvernamentale și inițiativelor locale, poate transforma și valorifica aceste spații nefolosite  în centre comunitare active, contribuind astfel la coeziunea socială și dezvoltarea culturală a regiunilor marginalizate.

Necesitățile societății civile în termeni de spații și acces la infrastructura publică

Aliona Țurcanu, expertă în consultanță de la CICO și moderatoarea prezentării, a prezentat rezultatele unei mini cercetări, realizată de CSCI,  axată pe accesul OSC-urilor la infrastructura publică. Raportul, elaborat pe baza unui chestionar aplicat la 37 de organizații necomerciale din Moldova a confirmat existența unui deficit de spații publice accesibile și adecvate pentru activități culturale și sociale, cum ar fi săli pentru evenimente, spații pentru instruiri și centre de tineret. 

Raportul ei, care poate fi citit în întregime AICI:

Raportul a evidențiat câteva statistici cheie:

Cele mai multe organizații se încadrează în sectoarele de educație, tineret, artă și cultură, domeniul social  și au un număr redus de angajați, dar o mare parte dintre ele reușesc să ajungă la un număr semnificativ de beneficiari direcți (peste 100), ceea ce subliniază impactul lor pozitiv în comunitate în ciuda mijloacelor limitate.

Raportul arată că 89,2% dintre acestea au nevoie urgentă de spațiu pentru desfășurarea activităților, fie pentru că nu dispun de spațiu propriu, sau nu sunt mulțumite de condițiile de locațiune sau comodat. Una dintre cele mai mari dificultăți menționate de organizații este chiria ridicată pentru spații de birou și evenimente, ceea ce limitează capacitatea lor de a desfășura activități de impact în comunitate. Rezultatele cercetării mai arată că lipsa unui cadru legal clar și a mecanismelor de suport din partea statului reprezintă principalele bariere structurale în accesarea infrastructurii publice de către OSC-uri. 

Drept recomandare, pentru a asigura sustenabilitatea și eficiența organizațiilor societății civile, este necesară crearea unui cadru legal favorabil, subvenționarea chiriei sau oferirea unor facilități gratuite pentru inițiativele culturale și sociale, precum și dezvoltarea unor parteneriate durabile cu autoritățile locale și centrale. Organizațiile la rândul lor sunt dispuse să colaboreze între ele și cu autoritățile pentru a împărți spații comune și a dezvolta soluții sustenabile. Deasemenea acestea sunt deschise să se implice activ în renovarea, gestionarea și întreținerea spațiilor. 

Cartografierea legală pentru dezvoltarea Parteneriatul Public Civic

Anatolie Albin este expert în legislație și unul din coautorii inițiali ai legii PPP, alături de Aliona Țurcanu. La inițiativa Coaliției, Anatol a realizat cartografierea cadrului legal existent, care poate fi citit în întregime AICI:

Aceasta a fost prezentată vizual parcurgând fiecare nivel al ierarhiei legislative, și explicând pentru fiecare dintre nivele, legile și prevederile relevante pentru conceptul de parteneriat public civic – de la vârful piramidei reprezentat de Constituție, la Legile şi hotărîrile Parlamentului, Hotărâri de Guvern și Acte Normative la nivel central, Cadru normativ la nivel local, până la ultimul nivel – contractul propriu-zis. Rezultatul este o constelație de elemente cum sunt legile despre Concesiunile de Lucrări și Concesiunile de Servicii, Statutul de Utilitate Publică, Administrarea şi Deetatizarea Proprietăţii, Transparența Procesului Decizional, Accesul la Informația Publică, moratoriului asupra proceselor de privatizare a bunurilor publice, toate orbitând în jurul legii parteneriatul public privat. 

În prezent, explică Anatol, cadrul legal din Republica Moldova permite parteneriate public-private (PPP) în care teoretic vorbind se încadrează și conceptul de parteneriat public-civic. Acest lucru se datorează faptului că legislația locală prevede doar binaritatea public – privat (fără a delimita o componentă ”civică”), ”privat” cuprinzând astfel atât interesul comercial al SRL-urillor cât și cel necomercial al ONG-urilor.  Problema principală este faptul că legislația actuală pune accentul pe parteneriatele comerciale, fără a include prevederi pentru organizațiile necomerciale. Din punct de vedere juridic, partenerul privat poate include organizații necomerciale, însă Anatol constată că există totuși o diferențiere în practică între parteneriatele public-private și cele public-civice.  Lipsa acesteia face dificil accesul OSC-urilor la spații publice neutilizate​, pentru că OSC-urile și SRL-urile nu sunt tratate diferențial, după profilul, capacitatea și resursele lor.  Astfel Anatol propune adăugarea unui capitol în Legea PPP pentru a reglementa explicit Parteneriatul Public Civic (PPC)​ și caracterul său necomercial. Iar adițional, este necesară modificarea legislației pentru a permite accesul gratuit sau la prețuri preferențiale al OSC-urilor la infrastructură publică.

Obiect al PPP/PPC poate fi orice bun, lucrare, serviciu public sau orice funcţie realizată de partenerul public. Diferența între PPP și PPC constă în atingerea scopurilor necomerciale în proiecte unde participă organizații necomerciale, deși nu este exclus și obținerea profitului pentru asigurarea sustenabilității. 

Totuși Anatol atenționează că adevărata provocare nu este de a crea o nouă lege PPC, dar de a o implementa. Acesta concluzionează că legea PPP nu este la moment valorificată la adevăratul ei potențial, din cauza lipsei de interes din partea autorităților. Deși sunt concepute pentru realizarea proiectelor publice, multe din acestea s-au dovedit a fi problematice, din cauza inegalităților create în administrarea bunurilor publice. Una din cauzele acestora este lipsa de participare a autorităților în monitorizarea contractelor. Anatol subliniază obligațiunea statului fiind nu doar de a încheia contracte PPP, dar și de a participa continuu în administrarea bunurilor publice, pentru a evita pierderea controlul (de exemplu prin crearea unor consilii de administrație care să supravegheze respectarea prevederilor). Anatol atenționează că acest lucru se va răsfrânge și asupra proiectul dezvoltării PPC, atât timp cât nu se găsesc pârghii de a pentru a stimula și motiva implicarea autorităților.

Contribuția publicului la discuție

Întrebarea care deschide discuția cu participanții la prezentare este intocmai – cum putem responsabiliza statul? Aliona vorbește despre premisa de la care pornim ”statul poate”, adică modul în care este formulată legea cadrului  PPP presupune posibilitatea implicării statului, însă nu prevede mecanisme foarte clare de obligativitate a ambelor părți. Astfel, nu avem pârghii de a responsabiliza statul să se implice. Singura obligativitate la care putem recurge este instanța de judecată, însă nu e o soluție viabilă pentru a crea relațiile de colaborare pe care le dorim. 

O voce prezentă în sală ridică o altă întrebare cheie – cum putem să convingem autoritățile de importanța sectorului civil? Sectorul civil contribuie în arii în care statul nu are capacitate sau resurse, iar sectorul privat comercial nu are interes, bunăoară – educație, cultură, cauze sociale. Și aici este nevoie de un amplu efort de advocacy și sensibilizare a autorităților pentru a recunoaște valoarea și contribuția sectorului civil. 

Contribuția economică poate fi una din ele. Rusanda prezintă o statistică care afirmă că ”la fiecare 1% din finanțarea primită de la de la stat, sectorul asociativ aduce de 10-20 de ori mai multe investiții”. Chiria gratuită, sau la un coefficient minim ar ajuta ONG urile să poată atrage mai multe granturi, să își dezvolte capacitatea și să poată asimila mai multe resurse, lucruri de care statul beneficiază nemijlocit.

În cazul sectorului cultural, accentul nu trebuie pus pe valoarea economica, precizează o altă invitată, Corina Gîrlă de la Goethe Zentrum, ci pe imaginea și recunoașterea țării în străinătate. Și aici ea dă exemplu colectivelor artistice de la Casa Zemstvei care sunt recunoscute internațional și care atrag interesul și sprijinul ambasadelor și institutelor culturale internaționale. Acest lucru e important de menționat, mai spune Corina, mai ales în contextul actual al procesului de integrare europeană, când guvernarea actuală pune mare accent pe imaginea țării din exterior.

Și totuși autoritățile și-au propus un obiectiv similar cu cel pe care îl urmărim noi prin dezvoltarea acestui cadru legal al PPC. Strategia Națională 2030 menționează intenția de  ”susținerea inițiativelor artistice independente, inclusiv prin identificarea de spații pentru ateliere, repetiții, spectacole, rezidențe și alte activități” iar programul Moldova Creativă, își propune” Identificarea și alocarea proprietăților publice neutilizate pentru dezvoltarea hub-urilor creative și culturale etalon în municipiul Chișinău, inclusiv prin mecanisme de implicare a sectorului asociativ și privat pentru gestiune, dezvoltare și investiții, pentru a servi ca motoare importante de dezvoltare urbană și culturală”. Acest lucru ne duce mai departe de retorica ”statul poate, dar nu este obligat”  la reformularea ”statul intenționează”, iar societatea civilă poate veni în întâmpinarea autorităților cu propuneri, expertiză și inițiativă. 

Coaliția Sectorului Cultural Independent organizează în perioada 26-27 noiembrie 2024 la Chișinău, un Laboratorul Internațional intitulat „S-o facem împreună! Parteneriatul Civic Public – Regândirea cadrului Instituțional al Guvernării Infrastructurii Publice”, cu scopul dublu de a (1) dezvolta cadrul legal al PPC printr-un proces participativ în cadrul unui atelier de scriere și (2) de a discuta cu experți locali și internaționali principalele subiecte relevante pentru dezvoltarea acestuia. 

Mai multe informații urmează să fie comunicate în viitorul apropiat, dar până atunci save the date!